Mereu am detestat sa merg mai departe. Cine stie ce ma asteapta. Mai bine raman aici cu mine si ceea ce am ACUM. Dar, multumim, fire a lucrurilor, asta e cursul . Asa e lumea, viata, cerul, vremea, oamenii, pasarile etc.
Spun ca-mi doresc sa stau intr-o casuta de lemn ( sau paie, depinde de buget) pe o plaja goala. Asa, ca Omul Bicentenar.
Sau ca un singuratec, in varful Parisului.
Dar de ce?
Poate am sa zic la final.
Poate.
Iubesc matraguna asta de cartier, sau cel putin iubeam. Ba nu, nu, iubesc si acum! Iubesc pt ca aici m-am format. Impreuna cu prietenele mele, pe piatra aia neuitata, a nimanui candva, cu papusi, dulciuri, unicul baiat din grup, caini abandonati , supermarketul primitor, cinematograful zilelor noastre, iubiri neimplinite, zile de ploaie, caramida lucitoare, da Doamne, sa iasa soare….
Rad pt ca plangeam din cauza fratelui meu si prietenilor lui mai mari. Eu, tinta mingii noastre verzi de fotbal. Si ce daca?
Eu , tinta vecinului meu Dan, in tentativa de a o pune pe Lassie pe mine. Si ce daca?
Imi aduc aminte razand.
Imi aduc aminte de piticu de langa mine.
Care acum e mare si gandeste. Imi aduc aminte…
De puiul Nero. Care acuma e batran si musca.
De urletele pt vecina noastra care acum nu mai e…
De escapadele din scara.
De rasetele cui i-a mai crescut sanii.
De mucurile de tigara ce le strangeam pt traficul nostru in povestea noastra…
De tara tara vrem ostasi.
Mai vrei sa iti spun?
De prima zi de scoala. Ma rog, nu chiar asa, imi amintesc doar cu drag cand ne am intalnit cu totii dupa o rabla de masina si povesteam : “ Pt prima oara mi s a declansat sentimentul de scarba” Dar am trecut peste.
Transformari.
Intrebari.
Cautari.
Nostalgie si neintelegeri.
Reintalnire.
Pierdere si schimbare de plan….
Reintalnire.
Reintalniri.
Peste capacitate.
“Hai la mine.”
“Zi, zi, mai stai? Ca a facut mama ceva bun…”
Ne-am dezvoltat clanurile, ca sa zic asa…
Peste drum, la banca, la scara Doi, in scara la Danut, pe taraba, la cerc, in parc.
Bancuri, glume despre fiecare , cu fiecare..
Dormit pe banca…( au fost cele mai linistite seri de somn pt mine….)
Program de vara: 8 seara-8 dimineata. Intalniri la capat de masina si fredonat povesti toata noaptea ametiti de vinul cel ieftin. Dragoste in lift.
Dantuit pana in zori…si cinema Cultural.
“Asta-i nr tau de telefon?”
Tigari, Cola si seminte. Ah, si bere uneori.
Certuri si impacari.
Un moment de luni intregi de liniste…
O lista lunga.
Stiu ca…
Mereu vine o zi a revederii….dar nu as fi vrut sa fie asa.
Nu asa se revad prietenii….
Nu la caderea altuia.
Nu plangand.
Nu uitandu-ne in gol.
Nu privindu-te si salutandu-te doar dintr-un ochi ud ca si al tau…
Nu stand acolo, cu capul plecat.
Nu!
“Lavi, duci si pentru mine…?”
Nu, nu asa se revad prietenii la cinema Cultural…
Cred ca au trecut 15 ani de cand imi amintesc prima zi de “iesareala la pietroi”.
Mi-am manjit cartierul Berceni 15 ani cu povestea mea…nici asta relatata cum trebe, pentru ca inghit in sec. Caldarea de lacrimi. Cat dor…
Nu, nu este o poveste urata….cum fiecare dintre noi isi aminteste la fel ca si mine….
Nu a fost urat. O lista lunga de amintiri…
“….(4/3/2008 1:38:27 AM): numai din amintiri
(4/3/2008 1:38:56 AM): cu astea ramanem...
(4/3/2008 1:39:05 AM): uite exemplu…
(4/3/2008 1:39:12 AM): cum stau si vb acu cu tine p mess
(4/3/2008 1:39:15 AM): mi`aduc aminte
(4/3/2008 1:39:17 AM): acu multi ani….”
Acum,bun prieten, mi-e frica de matraguna asta de cartier...
Caramida lucitoare,
Da Doamne sa iasa…
Soare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu