Am iesit din negura aceea ce-si arata zi de zi manichiura in fata ochilor mei.
Nimic nu e mai bine, mai frumos, e doar...aici. Credibil. Palpabil. uau.
Este...ca la cinematograf : 2009 plin de apocalipse de neclintit, 2010 renastere cu penele de la anumite pasari-fiinte criogenate care fac minuni si 1984 Terminator.
Totul se schimba de la cer la pamant, de la an la an si de ce sa nu-ti dau cel mai bun exemplu pupezele din 2010 care au ochi albastri si mai stiu eu ce minuni pe corpul lor mega sexoase si in 1996 in generala aveau ochi caprui si orice altceva ce nu apare pe ele acuma, in 2010. De la cer la pamant, nu?
As vrea sa nu mai descriu falsitatea, rautatea, imposibilitatea supravietuirii fara a nu distruge pe altii, snobismul din media, necazurile in familii, tristetea de pe fata pamantului si...ce a mai ramas , ca nu-mi permite casuta asta nevinovata atatea caractere...
Odata ce am venit pe lume nu ne ramane de facut nici unul din lucrurile de mai sus, trebuie doar sa retinem ce stim pana in ziua respectiva ( fiecare are o zi sau mai multe cu zile cu revelatii sau patrunderea sufletului in univers in care crezi ca ai dobandit destule si vrei sa o dai in bara ca deh!, nu?)
Trebuie doar sa ne intrebam in ziua aceea de ce ne place atat de tare ceainicul acela mostenit de la bunica .
Pentru ca esti facut sa te apuci de modelat lut si pictat .
Ca sa aduci zambete si bani.
Ceea ce cautam o viata, nu?
Sarbatori minunate!
