Puf de nea inexistent in Bucuresti

Am iesit din negura aceea ce-si arata zi de zi manichiura in fata ochilor mei.
Nimic nu e mai bine, mai frumos, e doar...aici. Credibil. Palpabil. uau.
Este...ca la cinematograf : 2009 plin de apocalipse de neclintit, 2010 renastere cu penele de la anumite pasari-fiinte criogenate care fac minuni si 1984 Terminator.
Totul se schimba de la cer la pamant, de la an la an si de ce sa nu-ti dau cel mai bun exemplu pupezele din 2010 care au ochi albastri si mai stiu eu ce minuni pe corpul lor mega sexoase si in 1996 in generala aveau ochi caprui si orice altceva ce nu apare pe ele acuma, in 2010. De la cer la pamant, nu?
As vrea sa nu mai descriu falsitatea, rautatea, imposibilitatea supravietuirii fara a nu distruge pe altii, snobismul din media, necazurile in familii, tristetea de pe fata pamantului si...ce a mai ramas , ca nu-mi permite casuta asta nevinovata atatea caractere...
Odata ce am venit pe lume nu ne ramane de facut nici unul din lucrurile de mai sus, trebuie doar sa retinem ce stim pana in ziua respectiva ( fiecare are o zi sau mai multe cu zile cu revelatii sau patrunderea sufletului in univers in care crezi ca ai dobandit destule si vrei sa o dai in bara ca deh!, nu?)
Trebuie doar sa ne intrebam in ziua aceea de ce ne place atat de tare ceainicul acela mostenit de la bunica .
Pentru ca esti facut sa te apuci de modelat lut si pictat .
Ca sa aduci zambete si bani.
Ceea ce cautam o viata, nu?
Sarbatori minunate!

Mereu am spus " Am o perioada proasta."
Am remarcat de una singura acum 8 secunde ca spun asta de cand am invatat sa leg propozitii cu sens. Prima a fost : " Am o perioada proasta"- previzibil,nu?
Stii cum e?
E ca atunci cand tu vorbesti serios si iubitul tau iti raspunde cu glume de doi centi.
Adica mecanism de aparare si in aceeasi poveste tragere de timp pentru a gasi un raspuns.

Da, pentru ca mereu am crezut ca nu am ceea ce vreau. ACUM!
Din pacate, imi alegeam prea prost timpii in care vroiam sa ajung la ceea ce era in mintea mea dichisita.
Cati nu mai rezistam in scoala generala, cat de neapreciati suntem, cat de batjocoriti de felul in care aratam etc. Si depresia aparea pentru ca nu se intampla in 2 zile ceea ce vroiam. Adica sa slabesc 40 de kg :))
Nu e gluma.
Doar ca dupa aceea, timp de 4 ani am auzit : " oau, slabesti pe zi ce trece" si de 2 ani : " esti anorexica."
Si multe altele. Dar asta cred ca a fost prima mea realizare :))
Ce incerc sa spun...
Cum traim clipa cum trebuie...? Eu nu am invatat asta.
Am crezut luna trecuta ca o sa ma imbat timp de 7 luni , zi de zi, pauze duminica cand vine fratele in vizita ( fost betiv si el ) - pentru ca in sfarsit, mi se indeplinise o dorinta din prima mea zi de scoala. SA TERMIN SCOALA!
Am terminat-o, si?
Nu m am bucurat ca trecuse deja mult. Eu vroiam sa se intample asta in 1995, nu 2010.
Nici de cele mai mult de 40 kg date jos.Vroiam in cls 7, nu in anul 2 de facultate.
Nici de blondul cenusiu obtinut cu truda de 5 luni .( asta e in plus. :)) )

Doua filme mi-au dat intens de gandit : "Shrek Forever and Ever" ( urmariti subiectul, chiar daca e pentru copii, eu cred ca e pentru copii mai mari...( adica noi) )
si
( din nou)
"P.S. I love you."

O melodie : http://www.youtube.com/watch?v=icU2ArcjlWg&NR=1

Muzica inseamna foarte mult pentru mine.
De fapt, nu pot face nimic fara muzica. Nu pot gandi, nu pot picta, nu pot merge, nu pot sa ma bucur nici macar de viata pe care o am.
Imi amintesc cum zaceam intr-una din veri cu mult trecuta, in scaunul meu alb de plastic. La terasa de cartier plina de intalniri potrivite...sau nepotrivite- dupa caz.
Atunci era horror. De ce?
Pentru ca tocmai ce-mi plangeam de mila ca aveam invitatie la Depeche Mode si nu am avut cu cine merge, am ramas la scaunul alb de plastic si pe deasupra mai rasare un grup de fiinte umane de la 28 de ani in sus.Da, veneau de la concertul Depeche.
Razboi verbal a fost . "Mama, frate sa il vezi pe Dave, sa auzi chitara magica a lui Martin etc etc" amestecat cu " MAI TACI , MA, MAI TACI ODATA! "
Aveau si bandane.... :(
In fine.
Atunci incepuse un capitol nou in viata mea, pe dusmanii care au fost la Depeche , mi i-am luat ca prieteni si rezista pana-n ziua de azi.
Ascult multa muzica despre care as putea explica mai bine de ce imi place daca m-as fi nascut cu 10-15 ani mai devreme. Dar, asta-i,raman o neinteleasa.
I-am asteptat pe Depeche 3 ani.
Bilet luat din prima zi, prima ora, Diverta de la Romana-CU 7 LUNI INAINTE.
Mai ramasesera 2 saptamani si cum bine stiu toti fanii Depeche , nu au mai ajuns la noi. Cred ca a fost singurul moment al vietii in care nu m-am putut bucura de banii inapoiati.
Dar a insemnat ceva.
Exact in acelasi moment,am facut o ruptura in viata mea. O parte dintre prietenii care m-au vazut cu 3 veri inainte in trista in scaunul de plastic mi-au ramas alaturi, dar celalalta parte si-a schimbat locatia.
Si multe altele.
Desi ascultam si inainte U2, ( caci pt asta e tot blogul asta luuuung :)) ) in perioada de schimabri majore am ascultat mai mult U2.
Mai ales ONE.
Si a venit ONE dupa vreo 2 luni.
Astept cu nerabdare sa ajung la U2. Am ales Istanbul.
Enjoy!

http://www.galaxseatravel.ro/concert-istanbul-p-932.html

Recomandare movie a.k.a. apreciati viata asa cum va este dat sa o traiti : "Scafandrul si fluturele"
Recomandare melodie din film : " Ultra Orange & Emmanuelle-Don't kiss me goodbye"

Asa-i.

Prematur am stiut ca sunt altfel.
Asta nu inseamna speciala.
Doar altfel.
Cand prietenele mele ascultau Britney Spears si Andre, eu ascultam Meat loaf, Prince, Michael Jackson si Queen. Cand isi vedeau de carte eu am renuntat la carte si m-am dus la arta, unde mi-a fost inzecit mai usor.
Cand inca erau la carte eu deja traim ceea ce trebuia sa traiesc 10-12 ani mai tarziu.
Cand m am lovit toti erau fericiti. Caci abia cunoscusera ceea dupa ce tanjeam.

Am ajuns aici.
Totul , absolut totul , a fost cum am vrut eu.
Este si nu este bine.
Caci am sarit peste cateva etape, crezandu-ma mai curajoasa ca restul lumii.
Am trait in 21 de ani ceea ce tu ai trait in 40.
Sunt din pacate, usor implinita.
Dar sunt obligata sa ma comport ca la 21 de ani si mi-e tare greu.
Cum sa ma opresc aici, cand nu am dreptul?

Stiu ca multi nu au fost la mare de 1 mai.
Nici nu stiu de unde a pornit regula asta "de 1 mai mergem la mare"
Nu am prins in nici un 1 mai vreme asa senina si calda la mare.
Anul trecut eram rupta din cer si mai si ploua. Bine ca a venit Danut cu mine la Suie Paparude pe plaja,m-a incurajat 3 zile in timp ce ma taram cu un palton de lana negru pe mine si cred ca mai mult de 8 cuvinte nu am scos pe zi.
Anul acesta nu am mai petrecut cu el si m-a injurat, stiu.
Dar prietenii adevarati iarta...
Unicele poze linistite din vacanta asta.

Recomand cu caldura: "P.s. I love you"
Numele m-a enervat la inceput si nu am vrut sa-l vad.
E un film superb, l am vazut pana la urma fara sa stiu ca era unul din filmele pe care nu vroiam sa le vad din cauza titlului.

stiu.
nu suport sa mai traiesc decat de la 17:30.
pana atunci ziua are un nivel groaznic de stres in aer .

Iar fac reclama in functie de preferintele mele.
Numai ca de data asta, ceva mai de pe meleagurile noastre.
Alexandrina Hristov- Albumul "Omdelut"
In special melodia "Noi doi"
Sau nr 7, daca ai cd-ul original.


Vorbeam recent cu un bun prieten.
L-am intrebat intr un moment de furie si debusolare - ce naiba este asa important in viata asta? E minunata viata, dar ce e asa important?!
Nu m-am prins nici pana acum.
Uneori obtin singura niste mici raspunsuri doar uitandu-ma zi de zi la ce dau eu mereu importanta si prin ceea ce fac .
Ei bine, ma uit zilnic in oglinda si ma stramb la cele 5 kg acumulate , fac curat in dulap in speranta unei idei de tinuta pentru diseara( asta daca ies), fac un pas in atelier si pe urma doi inapoi , ma tachinez cu oamenii aia doi minunati care mi-au dat viata si stiu ca sunt plictisiti din cauza mea , incerc sa gatesc pentru a nu ma mai gandi la ura, gelozia, invidie ( stii tu toate sentimentele alea urate care pun stapanire pe noi de la o varsta anume) si iubesc un barbat la nebunie si disperare asa ca orice Carrie Bradshaw.

Si?

Zilele sunt la fel.

Doamne.
Ascultati la maxim albumul lui Martin L. Gore.-Counterfeit e.p.
La maxim. Asculta vocea.
Vocea lui este un geniu. El este un geniu.
Cum cine e Martin?
Pentru necunoscatori- unul din membrii trupei Depeche Mode.

Acum un an postam teorii despre maritis. Si anume ca nu sunt de acord.
Imi pare rau.
Trebuie sa-mi dau un ciocan in cap, sa ma uit asa vreo ora la picioarele mele goale si sa ma spal pe fata de roseata de la rusine.

Banuiesc ca toata lumea stie cat de cat ce reprezinta culorile.
Eu ma intreb doar daca acest cod al culorilor e chiar ceva real sau pur si simplu mania noastra de a interpreta orice este adusa la cote maxime. ( de exemplu in anul I de facultate am invatat codul culorilor la materia Cromatologie. Si acolo culorile nu doar insemnau ceva, ci si obiecte reprezentate de culori. Ce tin minte: galben-trompeta. si asa mai departe dar nu numai atat. Ne-a dat vreo 3 carti despre codul culorilor. )
Fain,dar iarasi m am intrebat daca e adevarat.
O fi, n-o fi...avem nevoie de culori!

Am cateva probleme pe care daca nu le rezolv imediat o sa zboare viata pe langa mine.
Vorbeam cu vechea mea prietena Jeo.
Si ma simt minunat cand vine la mine cu intrebari si dileme...saracuta , iti mai cere si scuze. Eu ador sa o ajut.
Dar ma simt oribil cand am nevoie de ajutor. Sunt atat de incapabila sa exprim ceea ce ma deranjaza si apuc in vreo 120 de minute sa zic ceea ce mi-am impus de la o varsta fragila ca nu am sa spun vreodata " am nevoie de un sfat."- " Da, ajuta-ma."

Problem:
Timpul trece prea repede, simt ca nu am facut nimic si iarasi, timpul a trecut repede intr un final. Urasc pe toata lumea si tot nimic nu iese frumos la iveala.
Timpul trece ingrozitor de repede!
Buna mea prietena Jeo simte la fel. Am nevoie macar de o opinie ...si voi simtiti la fel?
Incepem sa traim intr o alta lume?
Sau doar suntem un grup de fete care inca au timp liber pentru asemenea ganduri?
Dar nu!
Nu e un gand. E ceea ce simtim zi de zi-nu mai e timp de nimic.


Si pentru ca ma trezesc in fiecare dimineata mult prea devreme din cauza cosmarurilor cu carusele si cutite, imi aminteam cum m am intrebat ( si inca ma intreb) ce este CU ADEVARAT important in viata .
M-am gandit asa: relatia, fizicul si statutul social. Din pacate toate 3 depind una de alta.
-daca nu arati bine iti faci cu greu un iubit si un statut social bunicel
-daca statutul tau social e nasol,atunci gasesti greu un iubit instarit,deoarece nu iti permiti sa mergi unde trebuie-si automat incerci sa ai grija cum poti de tine,adica esti la nivel mediu, nu genial cum ar trebui sa fie.
-iar...daca nu esti implinit in love,totu se duce dracu'. Arati distrus in fiecare dimineata si dai gres la graficul cutiilor de suc de la firma.

Nota: Cand eram mica am suferit enorm pt ca toti faceau glume pe seama greutatatii mele. Toti aveau la 12-13 ani iubiti/iubite, iar eu nu. Eram distrusa si m-a marcat pe viata.
Cand am inceput sa slabesc am dat si eu peste perioada alora de aveau succes la 12 ani cu baietii( la mine s a instalat ceva mai tarzior...:)) )-dar cum am ajuns, tot nu fu bine, pentru ca am dat peste toti prostii de cartier.
Asa m-am nimicit ceva ani.Si cu barbati si cu anorexie.
Pana am dat la raionul de lemne din Hornbach peste cel mai minunat barbat . Din clipa aia pana si orice cui din cutiile Hornbach produs in China mi se pare o veritabila bijuterie.
Trebuia sa fie numai soare pe strada mea pana acuma, nu?
Din pacate , mai am un drum lung pana la ceea ce imi doresc, poate cativa pasi i-am parcurs, dar ce ma fac? Pentru ca am o varsta mare acuma, adica nu mai am 6 anisori, ma gandesc la gelozie, ura, stii tu sentimente d astea de oameni mari.
Iar cand astea vin...nu stiu cum sa imi cos pensula de mana , sa ma sprijin in ea pentru a ma ridica din gaura lasata in pat...
Vezi?
Cum o dai nimic nu e bine.
Eu cred ca mi-ar fi placut sa arat ca acum, sa am ceea ce am acum, dar sa nu fiu atat de mare incat sa cunosc sentimentele urate care nu ma lasa sa ies din casa...
Eu...
Eu vreau doar sa nu pierd trenul.



Sper sa citeasca cineva.

http://www.youtube.com/watch?v=hf1itqhn0dE

si


http://www.youtube.com/watch?v=5TTSC7SfuMQ&feature=related


Asculta.

Urasc schimbarile.
Mai ales cele facute fara drept si fara pic de subtilitate.
Desi imi duc zilele aproape la fel, viata mea nu a fost niciodata la fel.
Iar in ultimele luni, s-a schimbat de parca mi-am mutat resedinta in Tahiti.

Am ramas fara o mare parte de prieteni. Mi-e dor de o parte dintre ei ( aici am realizat ca de cine nu mi-e dor chiar nu mi-erau prieteni. Nu?)
Am ramas si fara una din cele mai bune prietene.
Am ramas si fara prietenii cu care ieseam regulat.
Betii, desigur.
Am ramas fara minte, fara idei, fara inspiratie.- daca mai reuseam sa duc pana astazi modul meu de viata de pana acum cateva luni, ramaneam si fara coordonare geografica.
Am ramas fara toate astea pentru ca am facut ceva curajos pentru mine.
Si anume, mi-am lasat mintea la o parte, mi-am ascultat pentru prima oara in viata inima si m-am trezit intr-o lume care cica este realitate.
Am vazut chipul mamei, tatalui meu ..pentru prima oara dupa multi ani.
Mi-am vazut culoarea parului natural.
Mi-am vazut fratele . Mai mare decat mi-l aminteam eu.
Am vazut ca primesc pentru prima oara pe cineva in noua mea camera, renovata.
Si arata oribil.
Chistoace, reviste, perdelele fara culoare trase peste soarele navalnic ,fara asternuturi pe pat, patul inca in pozitia in care incape doar o persoana si calculatorul pe o masuta veche de baut ceaiul bunicii.
Iar EL inca ma tinea in brate.

Este sambata seara.
Au mai fost o gramada de sambete seri.
Si sa nu spuneti acuma " aaa iar o d aia de s a lecuit de betii, droguri si nopti nedormite si acuma se duce vindecata duminica la biserica de peste drum!"
Nu. Ies in continuare. Beau in continuare. Mananc, nu mananc. Dorm, nu dorm.
Inca sunt haotica dar face parte din caracterul meu de familie si nu am sa ma lecuiesc in veci.

Ideea este ca.
Sunt fericita .




p.s. cine nu a inchis pumnul in fata deciziilor mele stie despre ce vorbesc.

Cred ca o problema reala incepe atunci cand o repeti si o tot repeti.
Credeam ca este ceva in neregula cu mine de stau ore in sir in pat , apoi ma tarasc sleita de puteri in bucatarie unde-mi petrec alte ore pana se intuneca.
Sa nu se gandeasca nimeni la mancare, eu abea ieri am invatat sa curat un cartof si nu-mi place.
In tot timpul acesta am evitat oameni noi . Si-am realizat ca aici nu e doar mania mea " urasc oamenii."
Oamenii in sine se urasc. Oamenii sunt egoisti si rai, asa cum spune un copil de gradinita.
Oamenii rai ii vezi de cand au cel putin 10 ani cum isi etaleaza comportamentul la metrou.
Imi imaginez ca parintii lor nu exista sau sunt si mai rai.

Din pacate, toti oamenii minunati i-am cunoscut intr-o vara cand ploua torential si am stat in genunchi ( metafora) rugandu-ma de ei sa ma lase sa stau sub umbrela lor caci eu sunt atat de paralela incat nu ma uit cum e vremea inainte sa ies.
I-am mai cunoscut in tren. Trecand unul pe langa altul, admirand o tigara si respirand rapid unul povestile altuia. Si ce descoperire! Toti avem cate o deceptie.
Sau in alte tari. Cel mai deprimant este cand ti se pune intrebarea intr-o engleza stricata daca nu cumva ai avea a doua zi liber sa mai discuti. Imi pare rau, maine trebuie sa plec in tara mea natala si plina de ifose.
Din pacate ( iarasi), ii pierd pe vecie pe acesti oameni dupa ce ne despartim , alegand drumuri diferite, caci nu se cuvine sa ne abatem de la calea noastra.
Adica, bla bla.

Inca o categorie, dar aceasta este ceva ce mi-am intemeiat in ani de zile.
Oameni minunati ce i-am cunoscut in conjuncturi stupide. ( betie crunta).
Ii tot zaresti a doua zi la o cafea afurisita da' nu-i bagi in seama pt ca ti-e rau.
Desigur,ca betivii au aceleasi drumuri. Rostogolite si mereu incrucisate.
Iarasi revedere . Asa apuci sa stai de vorba ( treaz) si capeti incredere, apoi un numar de telefon, dar nu-i stii decat porecla.
Ei, ai destul timp sa intrebi " cum dracu' te cheama, frate?" ca apoi sa intelegi de ce unii isi doresc doar porecle. ( parintii nostri comunisti aveau o conceptie idioata fata de prenumele copilului)
Astia-s oamenii minunati din viata mea.
In rest, m-am repetat si cred ca am o problema reala. Urasc oamenii pe care nu-i cunosc. Sau care nu ma cunosc.

Este una din zilele alea in care nu-ti doresti decat putina caldura si muzica buna....
Incearca sa eviti iarna.
Muta-te.
Iti vin cele mai proaste idei de viata.

p.s. poza e facuta vara trecuta
plaja in timpul saptamanii.
iar plaja in timpul saptamanii inseamna ca unicii tai prieteni sunt scoicile.
ador plaja goala...

Am vazut la filme in ultima jumatate de an mai mult decat am vazut pana in ziua de azi Palatul Copiilor.
Din pacate , nu prea m a inspirat nici unul.
Mai mult, am varsat bolul de seminte , caci mereu adorm dupa un film de 2 ore.

In final, recomand doua filme minunate, amandoua despre iubire, protectie si a fi sau a nu fi CINEVA in viata.

"Closing the ring"
si
"The Blind Side"

Vizionare placuta.
P.s. Nu mancati seminte in pat.

Dear Dorothy,
Hate Ozz, took the shoes
Find your own way home.

Toto

Moral: Dont trust dogs.

In fiecare an suntem agresati de tiganci cu zambile si tot mai multi indivizi imprastiati cu fundul pe scaune de plastic convingandu-ne ca...cica a venit primavara.
Din pacate primavara a devenit mult prea scumpa pentru cativa dintre noi.

Dovezi ca lumea este nebuna

Am primit pe mail chestia asta. Cate or fi adevarate nu stiu, dar cel putin una trebuie sa fie, nu?

Se zice ca.. .

In Liban,e legal sa faci sex cu animalele, dar numai cu animalele
femele. Cine reguleaza animale de sex masculin e pedepsit cu moartea.

In Bahrein,un ginecolog mascul, poate, legal, sa examineze organele genitale ale unei femei, dar ii e interzis sa se uite direct in p---- in timpul examinarii. Are voie sa o vada folosind o oglinda. Oare arata altfel inversata?

Musulmanilor le e interzis sa se uite la organele genitale ale mortilor.
Si groparilor le e interzis. Legea spune ca organele genitale trebuie
acoperite cu o caramida sau un lemn.
Cum dracu cu o caramida?


Pedeapsa pentru masturbare in Indonezia e decapitarea.
In Guram exista meseria de dezvirginator iar virginele platesc pentru privilegiul de a fi dezvirginate de meseriasul asta. Motivul? Legea din Guram interzice virginelor sa se casatoreasca.
Sa vorbim cinstit acum: Exista oare un job mai beton ca asta in Lume?

In Hong Kong o femeie care, daca -si prinde barbatul cu alta femeie, e imputernicita de lege sa-l omoare. Daaarrr...numai cu propriile maini.
Amanta insa, poate fi omorata in orice alt fel.
Ah, Justitia!!!

Femeile in sanii goi pot sa fie vanzatoare in Liverpool, Anglia .......
Daaarrrr...numai in magazine de vanzare a pestilor tropicali.
E logic,nu?

In Cali , Columbia ,o femeie are voie sa faca sex numai cu barbatul ei, dupa lege. Si prima data cand se intampla, mama ei trebuie sa se uite, sa fie martora.
Ti se face parul maciuca, in plus soacra stie de acum incolo ce
valoreaza ...............scula ta.Wow,wow....

In Santa Cruz , Bolivia , este ilegal ca un barbat sa faca sex cu mama si cu fiica in acelasi timp. Imaginati-va cate cazuri s-au intamplat de a trebuit sa faca o lege pentru asta.

In Maryland , he..he.. , e ilegal sa vinzi prezervative de la automate.
Cu o singura exceptie: Daca sunt vandute impreuna cu bauturile alcoolice la aparatele de la locurile de munca. (birouri,santiere..etc...etc...)

Oamenii si delfinii sunt singurele fiinte care fac sex de placere.
De asta zambea Flipper tot timpul..........

Cel mai puternic muschi din corp e....limba.....
Periculos...orice comentariu....

Furnica poate ridica de 50 ori greutatea ei, poate sa impinga de 30 ori greutatea ei si intotdeauna cade pe partea dreapta cand e intoxicata.
Intoxicata de alcool sau de ce? Guvernul o fi platit pentru cercetarea asta interesanta?

Fluturii degusta cu .piciorul... ihhh...

Steaua de mare n-are creier...
Cunosc si multi oameni care n-au......

Ultima.... Broastele tzestoase respira prin fund.....
Oare gura le-o fi mirosind ?..

Tot ceea ce am crezut ca este important pentru mine si imi va regla conturile pe viitor s a dovedit a nu fi asa.
Din clipa in care am descoperit ca am reusit sa ma fac un om slab cu propriile-mi arme am uitat tot ce era in jurul meu.
Chiar si pe mine m-am uitat.
Am descoperit ca dorm de prea multa vreme, parul mi a crescut foarte mult, chipul imi este matur , cearcanele se coloreaza si obrajii nu mai sunt rosii.
Am descoperit un mort, nu pe frumoasa din padurea adormita...
Acuma, asculta.
Inca o melodie de trezire.

P.S. Multumesc. Am stat 6 ore cu ochii in laptop si cu melodia asta pe repeat. E de bine. Va fi bine.

http://www.trilulilu.ro/CristinaPK/9b28f5318ef528

Iarta-mi visarea si trezeste-ma

De un an ascult o melodie de care nu ma pot plictisi.
Eu de obicei le pun pe repeat ca mai apoi sa nu mai fiu obsedata de ele.
Trofeul revine celor de la Vita de Vie. Se numeste "Visare", cred ca e destul de veche si are doar 2 minute. Si am ajuns la concluzia ca...este de ajuns.
Uneori , cele mai scurte momente au fost probabil cele mai frumoase din viata mea.
Link aici: http://www.trilulilu.ro/emmalicurici/518cf4df6cf745
Enjoy!

De cand fratele meu s a mutat , eu mi am facut un mic atelier.
Cu mult ajutor financiar si fizic din partea persoanelor pe care le iubesc pana la infinit.
Este gata de ceva vreme dar tot nu reusesc sa imi fac curaj sa intru si sa creez ceva peste noapte.
Ceva genial, ceva din capul meu prafuit, Un acel ceva.
A ajuns pana si medicul meu ginecolog sa imi spuna ce har minunat am eu si cat de fericita si recunoscatoare trebuie sa fiu pentru asta.
Oare?
Harul aduce fericirea?
Uneori, vad cum tot mai multi oameni pier din cauza deziluziei harului pe care-l detin si oameni care au pierit cu tot cu har .
Astazi zaceam pe mica canapea din atelierul facultatii.
Priveam corul de gaste interminabile , fara dorinte, fara impuls, fara pic de amor sau habar pentru ceea ce vor sa faca in viata.
Pe ele le bucura daca "profa " le accepta lucrarile. Ele dupa asta se ghideaza.
Ok.
E ok sa te ghidezi dupa un oarecare mai mare si trecut prin ceea ce vrei si tu sa treci 40 de ani de acum incolo.
Dar oameni buni, asta trebuia sa se intample pana la maxim 15-16 ani.
Pana acuma ce au facut oare?

Sa ma ghidez dupa o profa care nu e deschisa la noi orizonturi, care lauda fetele din anii trecuti si cele ce vor veni, numai pe noi NU?
Nu urasc si nu fac pe nimeni prost, dar ma dor mainile si picioarele cand vad asa ceva, cand vad ca nu am curaj sa calc covorasul oranj din atelierul meu din cauza unor cuvinte, din cauza unor informatii inutile, din cauza unor oameni ce nu au stiut sa ne imparta si au rezultat ....ce altceva, deziluzii.

Anul acesta termin facultatea. Sper , de fapt.
Eu mi-am gasit "omul mai mare" care m-a invatat tot ceea ce stiu acum-am pierdut insa orice contact cu el de la inceputul clasei a-11-a , s-a lasat de profesat si il zaresc rar, dimineata cu sotia de brat. Pierdut tot timpul dar cu aceeasi sclipire de profesionalism si daruire...
Iar in momentul in care era necesar sa arunc in toate colturile cu talentul si cunostiintele mele, incepea cursul intitulat "cum m-au resetat inapoi de la creatie 3 ani de facultate"- si as culege din tot orasul impresii si cuvinte despre subiectul asta.
Ce zici, as face un best-seller...?!

Ma intreb cate miliarde de bloggeri din lumea asta isi mazgalesc acum paginile virtuale cu " totul se duce de rapa.."
sau
"totul se naruie..."
sau
" totul e naspa"
sau
" totul devine din ce in ce mai negru."
etc
si ce-o mai fi.

Si eu vreau sa scriu unul din lucrurile de mai sus.
Dar nu stiu cu care sa incep sau la care sa ma opresc sa fie indeajuns de sugestiv pentru ceea ce simt cu adevarat.
Pe langa aglomeratele de stari negative se mai aduna si o frustrare pe care o am de ceva zile.
Mi-e dor de copilarie. Dar nu in sensul ala : "in copilarie grijile nu existau....blabla"
Ci in sensul de puritate.
Ca nu aveam parte de sentimente urate ca:
ura
gelozia
frustrarea
minciuna
nejustificarea
toleranta
insolenta
si cu siguranta mai sunt, dar ma gudura o lacrima de obraz si imi spune ca ea nu-si are locul acolo.

Si cand eram ceea ce imi doresc acum , faceam sant in fata tuturor ca vreau sa cresc ca sa-mi fie bine-nu mai spun " daca as fi stiut..." pentru ca " nu aveam cum sa fi stiut..."

Toata lumea imi vorbea la un moment dat despre cum sa te simti bine de sarbatori, in special de Revelion.
Mi-am batut foarte multa vreme capul cu teorii despre succesul petrecerii perfecte.
In fine, nu am reusit.

Nu stiu cum a fost pentru cei de langa mine Revelionul.
Pentru mine a fost primul Revelion palpabil.
Fara dorinta pe care trebuia sa o spun mai repede in gandul meu murdar la 12 o'clock.
Fara pupat necunoscuti si tipat in gura mare la oricine " te iubesc, baaaaaaaaaaa"
Fara artificii... ( am fost in Viena-deprimanti oameni, bine ca ne am distrat la viata noastra destul si inca mai ducem.)
Fara dramatism ca vine alt an.
Fara, nu stiu...

In interiorul meu am fost vie si simteam pentru prima oara ca traiesc.
Si de ce?
Pentru ca mi se implinise dorinta de anul trecut pusa pe marginea unui damb de gheata nemiloasa la cota 2000 cu mucii la nas si ochii injectati de durere .