Urasc schimbarile.
Mai ales cele facute fara drept si fara pic de subtilitate.
Desi imi duc zilele aproape la fel, viata mea nu a fost niciodata la fel.
Iar in ultimele luni, s-a schimbat de parca mi-am mutat resedinta in Tahiti.

Am ramas fara o mare parte de prieteni. Mi-e dor de o parte dintre ei ( aici am realizat ca de cine nu mi-e dor chiar nu mi-erau prieteni. Nu?)
Am ramas si fara una din cele mai bune prietene.
Am ramas si fara prietenii cu care ieseam regulat.
Betii, desigur.
Am ramas fara minte, fara idei, fara inspiratie.- daca mai reuseam sa duc pana astazi modul meu de viata de pana acum cateva luni, ramaneam si fara coordonare geografica.
Am ramas fara toate astea pentru ca am facut ceva curajos pentru mine.
Si anume, mi-am lasat mintea la o parte, mi-am ascultat pentru prima oara in viata inima si m-am trezit intr-o lume care cica este realitate.
Am vazut chipul mamei, tatalui meu ..pentru prima oara dupa multi ani.
Mi-am vazut culoarea parului natural.
Mi-am vazut fratele . Mai mare decat mi-l aminteam eu.
Am vazut ca primesc pentru prima oara pe cineva in noua mea camera, renovata.
Si arata oribil.
Chistoace, reviste, perdelele fara culoare trase peste soarele navalnic ,fara asternuturi pe pat, patul inca in pozitia in care incape doar o persoana si calculatorul pe o masuta veche de baut ceaiul bunicii.
Iar EL inca ma tinea in brate.

Este sambata seara.
Au mai fost o gramada de sambete seri.
Si sa nu spuneti acuma " aaa iar o d aia de s a lecuit de betii, droguri si nopti nedormite si acuma se duce vindecata duminica la biserica de peste drum!"
Nu. Ies in continuare. Beau in continuare. Mananc, nu mananc. Dorm, nu dorm.
Inca sunt haotica dar face parte din caracterul meu de familie si nu am sa ma lecuiesc in veci.

Ideea este ca.
Sunt fericita .




p.s. cine nu a inchis pumnul in fata deciziilor mele stie despre ce vorbesc.