miercuri, 20 ianuarie 2010


De cand fratele meu s a mutat , eu mi am facut un mic atelier.
Cu mult ajutor financiar si fizic din partea persoanelor pe care le iubesc pana la infinit.
Este gata de ceva vreme dar tot nu reusesc sa imi fac curaj sa intru si sa creez ceva peste noapte.
Ceva genial, ceva din capul meu prafuit, Un acel ceva.
A ajuns pana si medicul meu ginecolog sa imi spuna ce har minunat am eu si cat de fericita si recunoscatoare trebuie sa fiu pentru asta.
Oare?
Harul aduce fericirea?
Uneori, vad cum tot mai multi oameni pier din cauza deziluziei harului pe care-l detin si oameni care au pierit cu tot cu har .
Astazi zaceam pe mica canapea din atelierul facultatii.
Priveam corul de gaste interminabile , fara dorinte, fara impuls, fara pic de amor sau habar pentru ceea ce vor sa faca in viata.
Pe ele le bucura daca "profa " le accepta lucrarile. Ele dupa asta se ghideaza.
Ok.
E ok sa te ghidezi dupa un oarecare mai mare si trecut prin ceea ce vrei si tu sa treci 40 de ani de acum incolo.
Dar oameni buni, asta trebuia sa se intample pana la maxim 15-16 ani.
Pana acuma ce au facut oare?

Sa ma ghidez dupa o profa care nu e deschisa la noi orizonturi, care lauda fetele din anii trecuti si cele ce vor veni, numai pe noi NU?
Nu urasc si nu fac pe nimeni prost, dar ma dor mainile si picioarele cand vad asa ceva, cand vad ca nu am curaj sa calc covorasul oranj din atelierul meu din cauza unor cuvinte, din cauza unor informatii inutile, din cauza unor oameni ce nu au stiut sa ne imparta si au rezultat ....ce altceva, deziluzii.

Anul acesta termin facultatea. Sper , de fapt.
Eu mi-am gasit "omul mai mare" care m-a invatat tot ceea ce stiu acum-am pierdut insa orice contact cu el de la inceputul clasei a-11-a , s-a lasat de profesat si il zaresc rar, dimineata cu sotia de brat. Pierdut tot timpul dar cu aceeasi sclipire de profesionalism si daruire...
Iar in momentul in care era necesar sa arunc in toate colturile cu talentul si cunostiintele mele, incepea cursul intitulat "cum m-au resetat inapoi de la creatie 3 ani de facultate"- si as culege din tot orasul impresii si cuvinte despre subiectul asta.
Ce zici, as face un best-seller...?!

vineri, 15 ianuarie 2010



Ma intreb cate miliarde de bloggeri din lumea asta isi mazgalesc acum paginile virtuale cu " totul se duce de rapa.."
sau
"totul se naruie..."
sau
" totul e naspa"
sau
" totul devine din ce in ce mai negru."
etc
si ce-o mai fi.

Si eu vreau sa scriu unul din lucrurile de mai sus.
Dar nu stiu cu care sa incep sau la care sa ma opresc sa fie indeajuns de sugestiv pentru ceea ce simt cu adevarat.
Pe langa aglomeratele de stari negative se mai aduna si o frustrare pe care o am de ceva zile.
Mi-e dor de copilarie. Dar nu in sensul ala : "in copilarie grijile nu existau....blabla"
Ci in sensul de puritate.
Ca nu aveam parte de sentimente urate ca:
ura
gelozia
frustrarea
minciuna
nejustificarea
toleranta
insolenta
si cu siguranta mai sunt, dar ma gudura o lacrima de obraz si imi spune ca ea nu-si are locul acolo.

Si cand eram ceea ce imi doresc acum , faceam sant in fata tuturor ca vreau sa cresc ca sa-mi fie bine-nu mai spun " daca as fi stiut..." pentru ca " nu aveam cum sa fi stiut..."

duminică, 10 ianuarie 2010







Toata lumea imi vorbea la un moment dat despre cum sa te simti bine de sarbatori, in special de Revelion.
Mi-am batut foarte multa vreme capul cu teorii despre succesul petrecerii perfecte.
In fine, nu am reusit.

Nu stiu cum a fost pentru cei de langa mine Revelionul.
Pentru mine a fost primul Revelion palpabil.
Fara dorinta pe care trebuia sa o spun mai repede in gandul meu murdar la 12 o'clock.
Fara pupat necunoscuti si tipat in gura mare la oricine " te iubesc, baaaaaaaaaaa"
Fara artificii... ( am fost in Viena-deprimanti oameni, bine ca ne am distrat la viata noastra destul si inca mai ducem.)
Fara dramatism ca vine alt an.
Fara, nu stiu...

In interiorul meu am fost vie si simteam pentru prima oara ca traiesc.
Si de ce?
Pentru ca mi se implinise dorinta de anul trecut pusa pe marginea unui damb de gheata nemiloasa la cota 2000 cu mucii la nas si ochii injectati de durere .