Banuiesc ca toata lumea stie cat de cat ce reprezinta culorile.
Eu ma intreb doar daca acest cod al culorilor e chiar ceva real sau pur si simplu mania noastra de a interpreta orice este adusa la cote maxime. ( de exemplu in anul I de facultate am invatat codul culorilor la materia Cromatologie. Si acolo culorile nu doar insemnau ceva, ci si obiecte reprezentate de culori. Ce tin minte: galben-trompeta. si asa mai departe dar nu numai atat. Ne-a dat vreo 3 carti despre codul culorilor. )
Fain,dar iarasi m am intrebat daca e adevarat.
O fi, n-o fi...avem nevoie de culori!

Am cateva probleme pe care daca nu le rezolv imediat o sa zboare viata pe langa mine.
Vorbeam cu vechea mea prietena Jeo.
Si ma simt minunat cand vine la mine cu intrebari si dileme...saracuta , iti mai cere si scuze. Eu ador sa o ajut.
Dar ma simt oribil cand am nevoie de ajutor. Sunt atat de incapabila sa exprim ceea ce ma deranjaza si apuc in vreo 120 de minute sa zic ceea ce mi-am impus de la o varsta fragila ca nu am sa spun vreodata " am nevoie de un sfat."- " Da, ajuta-ma."

Problem:
Timpul trece prea repede, simt ca nu am facut nimic si iarasi, timpul a trecut repede intr un final. Urasc pe toata lumea si tot nimic nu iese frumos la iveala.
Timpul trece ingrozitor de repede!
Buna mea prietena Jeo simte la fel. Am nevoie macar de o opinie ...si voi simtiti la fel?
Incepem sa traim intr o alta lume?
Sau doar suntem un grup de fete care inca au timp liber pentru asemenea ganduri?
Dar nu!
Nu e un gand. E ceea ce simtim zi de zi-nu mai e timp de nimic.


Si pentru ca ma trezesc in fiecare dimineata mult prea devreme din cauza cosmarurilor cu carusele si cutite, imi aminteam cum m am intrebat ( si inca ma intreb) ce este CU ADEVARAT important in viata .
M-am gandit asa: relatia, fizicul si statutul social. Din pacate toate 3 depind una de alta.
-daca nu arati bine iti faci cu greu un iubit si un statut social bunicel
-daca statutul tau social e nasol,atunci gasesti greu un iubit instarit,deoarece nu iti permiti sa mergi unde trebuie-si automat incerci sa ai grija cum poti de tine,adica esti la nivel mediu, nu genial cum ar trebui sa fie.
-iar...daca nu esti implinit in love,totu se duce dracu'. Arati distrus in fiecare dimineata si dai gres la graficul cutiilor de suc de la firma.

Nota: Cand eram mica am suferit enorm pt ca toti faceau glume pe seama greutatatii mele. Toti aveau la 12-13 ani iubiti/iubite, iar eu nu. Eram distrusa si m-a marcat pe viata.
Cand am inceput sa slabesc am dat si eu peste perioada alora de aveau succes la 12 ani cu baietii( la mine s a instalat ceva mai tarzior...:)) )-dar cum am ajuns, tot nu fu bine, pentru ca am dat peste toti prostii de cartier.
Asa m-am nimicit ceva ani.Si cu barbati si cu anorexie.
Pana am dat la raionul de lemne din Hornbach peste cel mai minunat barbat . Din clipa aia pana si orice cui din cutiile Hornbach produs in China mi se pare o veritabila bijuterie.
Trebuia sa fie numai soare pe strada mea pana acuma, nu?
Din pacate , mai am un drum lung pana la ceea ce imi doresc, poate cativa pasi i-am parcurs, dar ce ma fac? Pentru ca am o varsta mare acuma, adica nu mai am 6 anisori, ma gandesc la gelozie, ura, stii tu sentimente d astea de oameni mari.
Iar cand astea vin...nu stiu cum sa imi cos pensula de mana , sa ma sprijin in ea pentru a ma ridica din gaura lasata in pat...
Vezi?
Cum o dai nimic nu e bine.
Eu cred ca mi-ar fi placut sa arat ca acum, sa am ceea ce am acum, dar sa nu fiu atat de mare incat sa cunosc sentimentele urate care nu ma lasa sa ies din casa...
Eu...
Eu vreau doar sa nu pierd trenul.



Sper sa citeasca cineva.

http://www.youtube.com/watch?v=hf1itqhn0dE

si


http://www.youtube.com/watch?v=5TTSC7SfuMQ&feature=related


Asculta.

Urasc schimbarile.
Mai ales cele facute fara drept si fara pic de subtilitate.
Desi imi duc zilele aproape la fel, viata mea nu a fost niciodata la fel.
Iar in ultimele luni, s-a schimbat de parca mi-am mutat resedinta in Tahiti.

Am ramas fara o mare parte de prieteni. Mi-e dor de o parte dintre ei ( aici am realizat ca de cine nu mi-e dor chiar nu mi-erau prieteni. Nu?)
Am ramas si fara una din cele mai bune prietene.
Am ramas si fara prietenii cu care ieseam regulat.
Betii, desigur.
Am ramas fara minte, fara idei, fara inspiratie.- daca mai reuseam sa duc pana astazi modul meu de viata de pana acum cateva luni, ramaneam si fara coordonare geografica.
Am ramas fara toate astea pentru ca am facut ceva curajos pentru mine.
Si anume, mi-am lasat mintea la o parte, mi-am ascultat pentru prima oara in viata inima si m-am trezit intr-o lume care cica este realitate.
Am vazut chipul mamei, tatalui meu ..pentru prima oara dupa multi ani.
Mi-am vazut culoarea parului natural.
Mi-am vazut fratele . Mai mare decat mi-l aminteam eu.
Am vazut ca primesc pentru prima oara pe cineva in noua mea camera, renovata.
Si arata oribil.
Chistoace, reviste, perdelele fara culoare trase peste soarele navalnic ,fara asternuturi pe pat, patul inca in pozitia in care incape doar o persoana si calculatorul pe o masuta veche de baut ceaiul bunicii.
Iar EL inca ma tinea in brate.

Este sambata seara.
Au mai fost o gramada de sambete seri.
Si sa nu spuneti acuma " aaa iar o d aia de s a lecuit de betii, droguri si nopti nedormite si acuma se duce vindecata duminica la biserica de peste drum!"
Nu. Ies in continuare. Beau in continuare. Mananc, nu mananc. Dorm, nu dorm.
Inca sunt haotica dar face parte din caracterul meu de familie si nu am sa ma lecuiesc in veci.

Ideea este ca.
Sunt fericita .




p.s. cine nu a inchis pumnul in fata deciziilor mele stie despre ce vorbesc.

Cred ca o problema reala incepe atunci cand o repeti si o tot repeti.
Credeam ca este ceva in neregula cu mine de stau ore in sir in pat , apoi ma tarasc sleita de puteri in bucatarie unde-mi petrec alte ore pana se intuneca.
Sa nu se gandeasca nimeni la mancare, eu abea ieri am invatat sa curat un cartof si nu-mi place.
In tot timpul acesta am evitat oameni noi . Si-am realizat ca aici nu e doar mania mea " urasc oamenii."
Oamenii in sine se urasc. Oamenii sunt egoisti si rai, asa cum spune un copil de gradinita.
Oamenii rai ii vezi de cand au cel putin 10 ani cum isi etaleaza comportamentul la metrou.
Imi imaginez ca parintii lor nu exista sau sunt si mai rai.

Din pacate, toti oamenii minunati i-am cunoscut intr-o vara cand ploua torential si am stat in genunchi ( metafora) rugandu-ma de ei sa ma lase sa stau sub umbrela lor caci eu sunt atat de paralela incat nu ma uit cum e vremea inainte sa ies.
I-am mai cunoscut in tren. Trecand unul pe langa altul, admirand o tigara si respirand rapid unul povestile altuia. Si ce descoperire! Toti avem cate o deceptie.
Sau in alte tari. Cel mai deprimant este cand ti se pune intrebarea intr-o engleza stricata daca nu cumva ai avea a doua zi liber sa mai discuti. Imi pare rau, maine trebuie sa plec in tara mea natala si plina de ifose.
Din pacate ( iarasi), ii pierd pe vecie pe acesti oameni dupa ce ne despartim , alegand drumuri diferite, caci nu se cuvine sa ne abatem de la calea noastra.
Adica, bla bla.

Inca o categorie, dar aceasta este ceva ce mi-am intemeiat in ani de zile.
Oameni minunati ce i-am cunoscut in conjuncturi stupide. ( betie crunta).
Ii tot zaresti a doua zi la o cafea afurisita da' nu-i bagi in seama pt ca ti-e rau.
Desigur,ca betivii au aceleasi drumuri. Rostogolite si mereu incrucisate.
Iarasi revedere . Asa apuci sa stai de vorba ( treaz) si capeti incredere, apoi un numar de telefon, dar nu-i stii decat porecla.
Ei, ai destul timp sa intrebi " cum dracu' te cheama, frate?" ca apoi sa intelegi de ce unii isi doresc doar porecle. ( parintii nostri comunisti aveau o conceptie idioata fata de prenumele copilului)
Astia-s oamenii minunati din viata mea.
In rest, m-am repetat si cred ca am o problema reala. Urasc oamenii pe care nu-i cunosc. Sau care nu ma cunosc.

Este una din zilele alea in care nu-ti doresti decat putina caldura si muzica buna....
Incearca sa eviti iarna.
Muta-te.
Iti vin cele mai proaste idei de viata.

p.s. poza e facuta vara trecuta
plaja in timpul saptamanii.
iar plaja in timpul saptamanii inseamna ca unicii tai prieteni sunt scoicile.
ador plaja goala...

Am vazut la filme in ultima jumatate de an mai mult decat am vazut pana in ziua de azi Palatul Copiilor.
Din pacate , nu prea m a inspirat nici unul.
Mai mult, am varsat bolul de seminte , caci mereu adorm dupa un film de 2 ore.

In final, recomand doua filme minunate, amandoua despre iubire, protectie si a fi sau a nu fi CINEVA in viata.

"Closing the ring"
si
"The Blind Side"

Vizionare placuta.
P.s. Nu mancati seminte in pat.

Dear Dorothy,
Hate Ozz, took the shoes
Find your own way home.

Toto

Moral: Dont trust dogs.

In fiecare an suntem agresati de tiganci cu zambile si tot mai multi indivizi imprastiati cu fundul pe scaune de plastic convingandu-ne ca...cica a venit primavara.
Din pacate primavara a devenit mult prea scumpa pentru cativa dintre noi.