Ma intreb cate miliarde de bloggeri din lumea asta isi mazgalesc acum paginile virtuale cu " totul se duce de rapa.."
sau
"totul se naruie..."
sau
" totul e naspa"
sau
" totul devine din ce in ce mai negru."
etc
si ce-o mai fi.

Si eu vreau sa scriu unul din lucrurile de mai sus.
Dar nu stiu cu care sa incep sau la care sa ma opresc sa fie indeajuns de sugestiv pentru ceea ce simt cu adevarat.
Pe langa aglomeratele de stari negative se mai aduna si o frustrare pe care o am de ceva zile.
Mi-e dor de copilarie. Dar nu in sensul ala : "in copilarie grijile nu existau....blabla"
Ci in sensul de puritate.
Ca nu aveam parte de sentimente urate ca:
ura
gelozia
frustrarea
minciuna
nejustificarea
toleranta
insolenta
si cu siguranta mai sunt, dar ma gudura o lacrima de obraz si imi spune ca ea nu-si are locul acolo.

Si cand eram ceea ce imi doresc acum , faceam sant in fata tuturor ca vreau sa cresc ca sa-mi fie bine-nu mai spun " daca as fi stiut..." pentru ca " nu aveam cum sa fi stiut..."