Muzica inseamna foarte mult pentru mine.
De fapt, nu pot face nimic fara muzica. Nu pot gandi, nu pot picta, nu pot merge, nu pot sa ma bucur nici macar de viata pe care o am.
Imi amintesc cum zaceam intr-una din veri cu mult trecuta, in scaunul meu alb de plastic. La terasa de cartier plina de intalniri potrivite...sau nepotrivite- dupa caz.
Atunci era horror. De ce?
Pentru ca tocmai ce-mi plangeam de mila ca aveam invitatie la Depeche Mode si nu am avut cu cine merge, am ramas la scaunul alb de plastic si pe deasupra mai rasare un grup de fiinte umane de la 28 de ani in sus.Da, veneau de la concertul Depeche.
Razboi verbal a fost . "Mama, frate sa il vezi pe Dave, sa auzi chitara magica a lui Martin etc etc" amestecat cu " MAI TACI , MA, MAI TACI ODATA! "
Aveau si bandane.... :(
In fine.
Atunci incepuse un capitol nou in viata mea, pe dusmanii care au fost la Depeche , mi i-am luat ca prieteni si rezista pana-n ziua de azi.
Ascult multa muzica despre care as putea explica mai bine de ce imi place daca m-as fi nascut cu 10-15 ani mai devreme. Dar, asta-i,raman o neinteleasa.
I-am asteptat pe Depeche 3 ani.
Bilet luat din prima zi, prima ora, Diverta de la Romana-CU 7 LUNI INAINTE.
Mai ramasesera 2 saptamani si cum bine stiu toti fanii Depeche , nu au mai ajuns la noi. Cred ca a fost singurul moment al vietii in care nu m-am putut bucura de banii inapoiati.
Dar a insemnat ceva.
Exact in acelasi moment,am facut o ruptura in viata mea. O parte dintre prietenii care m-au vazut cu 3 veri inainte in trista in scaunul de plastic mi-au ramas alaturi, dar celalalta parte si-a schimbat locatia.
Si multe altele.
Desi ascultam si inainte U2, ( caci pt asta e tot blogul asta luuuung :)) ) in perioada de schimabri majore am ascultat mai mult U2.
Mai ales ONE.
Si a venit ONE dupa vreo 2 luni.
Astept cu nerabdare sa ajung la U2. Am ales Istanbul.
Enjoy!

http://www.galaxseatravel.ro/concert-istanbul-p-932.html