Treptat, am simtit intotdeauna cum totul se prabuseste. Este ca atunci cand visezi urat ca esti la demisolul unei cladiri si te cuprinde acolo cutremuru' de 8,5 grade pe scara Richter.
Tresari si urli dupa ce-ai pierdut.
Evident ca nimeni n-aude, doar visele sunt un fel de scenariu prost al mintilor noastre.

Parerile sunt mereu impartite. Nu condamn, dar de ce totusi sa judeci dupa 3 minute? Ai putea sa faci un dezastru major cu niste cuvinte spuse pret de cateva minute. Ca exemplu, asta ar face un cutremur in 3 minute ( deja e prea mult) , cu cele 8,5 grade ale sale de refulari si prostii inganate sec.

Te pierzi numarand cu privirea goala nastureii de la sacoul sefului tau.
Cam atat de greu imi este cand imi curat creierii de ravagiile oamenilor din jurul meu. Ajung la un numar de nasturei ( pe care nici eu nu-i retin) si o iau de la capat.

Pana la urma urmei, un cuvant napadit ramane un cuvant, iar un nasturel , indiferent cat de mare si frumos, nu este pana la urma decat...un nasturel.

Deci?