dinspre mare de o vreme incoace
nu se vad decat paralele ruginite
si pete discordante,
doar o bucata de mare
se ascunde in spatele campurilor
si impreuna alterneaza tacit.

(lasa prostiile odata
si intoarce-te in cabina imediat! )

ar da orice pentru un val
oricat de mic
cand, in larg, langa zare,
toate se intrec cu vapoarele.

(nu te mai uita atat pe fereastra,
nu e timp de visat! )

se duce si lumina dupa vant
si o sa se faca in curand
alta mare din resturi de zi.

(hai odata!
nu te-ai ars destul?! )

la sfarsit de zi, nu ramane
decat nisip in par si soare pe trup,

in final, se scrie doar
cronica unei decade anulate.