9002

De ce ultimul blog sa se numeasca 2009?
Nu vad de ce.
In timp ce-mi rasfoiam calculatorul dupa subtitrari, filme, subtitrari -iarasi ma repet- am gasit...CEVA!
Pe vremuri, mai aveam obiceiul sa scriu si sa nu mai postez pe vechiul meu blog de 360 ( care acuma nu mai exista, evident.) si sa salvez pur si simplu in calculator ca sa rad mai tarziu de vorbele mele.
Incepe asa : " Astazi....."
Si citeam.
Si incercam sa ma regasesc in acel " Astazi.....".
Incerc din nou.
M-am uitat apoi cand a fost scris. " octombrie 2008" - oho! vremuri negre!
Ideea este in felul urmator: Nu m-am regasit! ( decat intr-un mic detaliu, sper sa-l descoperiti voi)

Sunt 2 momente in viata cand nu mai poti sa faci un lucru pe care obisnuiai sa il faci zilnic.
Pentru unii e de rau, pentru altii...e de bine. ( cica asa s -ar zice)
Un moment este atunci cand esti prea deprimat ca sa mai faci acel lucru,practic renunti, arunci dracului la gunoi gandurile, zilele, oamenii etc, tot ce poti sa mai aduni si tu.
Iar al doilea, ( am trecut de primu', d-aia ma incadrez in al doilea ) -cand esti prea full of love.
Pana'n gat.
Atat de full , ca nici nu mai realizezi cat mananci.
Cat dormi.
Cum trece nenorocitul asta de timp.
Cum ti-a crescut parul . ( in concluzie, la mine a fost de bine)

Si acum, vrajeala la o parteeeee, ca vine solutia ! ( la finalul blogului din octombrie 2008 , aveti SOLUTIA! )
Va doresc un Revelion cat de poate de fresh. Cat mai putin suc de mere, cat mai mult alcool.

"Astazi lipsea ceva de pe desktop si simteam ca-i lipsa importanta. M-a afectat atat de tare incat am inceput sa cercetez tot calculatorul de ce imi lipsea bazandu-ma pe flashuri. Oh, folderul cu picturi! Vai, dar cel cu poze , unde l-am pus?! Si cel secret cu Johnny Depp?
Aventura, ce mai!
Dupa ore bune si ochi incrucisati am realizat ca nu era asa important. Toate erau la locul lor si tocmai imi amintisem ce lipsea de acolo...
NIMIC!
Era paranoia.

Nopti recente de cosmar, teama de a nu adormi caci cine stie cum mor in somn inecata de propriu-mi vis sau propria-mi saliva sau de ce nu, propriile mele vaci de plus. Cum este sa te temi de ultima ta zi pe acest pamant? ( cel mai greu mi-a fost cand am realizat ca adormisem. )
Sa-ti iei bilete la dramatica ta viata? Sau ce-i mai rau? Sa adormi sau sa stai treaz participand la TOATE evenimentele?
Cam la fel de greu ca atunci cand reusesti sa cauti in van ceva ce n-a fost nicicand. La fel de greu cum o priveam pe Irinuca chinuindu-se din cauza mea sa-si aminteasca " cum dracu' se numea jocul ala mic cu animalute pe care le hraneam si le lasam apoi sa moara?"
Atat de inutil si hranitor de greu...din nou greu!

Astazi n-am mai avut aer pentru prima oara in viata mea. S-a transformat totul in culoare.
Ameteala. Departare.

Da. N-ai inteles nimic si nici nu vei intelege vreodata.

Ideea este ca, pana la urma, iti amintesti mereu de cate ceva pierdut, irosit sau aruncat.

Naiba stie ce-ai facut cu adevarat pana la urma.

Si a reusit sa isi aminteasca.

Tamaguci! ( sclipiri, artificii , ras isteric! ) Care se scrie de fapt Tamagochi. Stii, jocul ala cu animalute virtuale din copilarie.

Vremuri galbene.

Iar rasarea sentimentul acela de lipsa . Si-mi actualiza ganduri ca : “ Am nevoie de bani”

“ Trebuie sa lucrez” “ Am o problema cu plamanul stang” “ Eu si Adina fumam iarba” “ Suna-ma la 3 dimineata” “ Mama, ignora-ma “ “ Cati cm au tocurile tale?” etc etc etc etc.

Probleme “reale” pe care in copilarie nu le intelegeam din cauza distractiei cu un….tamaguci!

Oare mai poti gasi ASTAZI ceva atat de mic si satisfacator?

DA! Si-asa m-am vindecat de paranoia pentru cateva ore.

www.tamagochi.ro

Merci, Irinuca."