sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Alb.


Jur ca detest zapada.
Nici macar cand incerc sa pictez , refuz sa sugerez chiar si un fulg de nea. Nu-mi spune nimic, ma baga in sperieti , zau.
Acelasi sentiment mi l-a transmis chiar recent. Poteci renascute de sub caldarile de nameti, urme vagi de pasi in urma noastra , caci in fata.... In fata noastra zacea ceva cu albastru si alb. Cam atat.
Ma gandeam doar la miscatul frunzelor si florilor pe acea intindere sau cum ar fi sa zburde mii de albine in jurul meu, doar de dragul de a fi intr-un final, vara!
Nu.
Lantul muntos se apropia ostentativ, cu suroaie de apa turcoaz pleznind din bratele sale nemernice si albe. De obicei, ma dureau ochii la astfel de ilustratie, insa n-a mai fost valabil. Bucata de albastru ce controla retina sa stea la locul ei, era cerul. Cel mai grozav albastru care exista pe aceasta lume , acolo era!
Nu stiu sa explic culori, trebuie sa le simti.
Asa cum am simtit si eu umezeala rapida din ghete... Am incercat sa ma feresc, zadarnic. Firisoare de turcoaz inconjurau platoul de zapada, parca eram pe o calota glaciara , iar cum avansam simteam cum ma furnica frigul si bucati mari de zapada se vor rostogoli peste mine.
E de ajuns sa inchizi ochii si sa iti imaginezi ca esti la Gradina Zapezilor. Doar gandul ca cica ai putea iesi pe o poarta imensa din metal forjat si sa intri intr-o padure cu o caldura incandescenta si verdeata inabusitoare.
Ce-a ramas intr-un final de vazut, a fost varful portocaliu al muntelui. Adica era timpul sa ma dau naibii jos de acolo, caci se insera. Si-asa am reusit sa ma panichez pentru ca eu de fapt, zaceam pe o pluta din carapace de testoase ( unde erau testoasele , nu stiu! ) in mijlocul apei inghetate si de un albastru anormal. In jur: Nimeni si Nimic.
Apa si iceberguri. Adica tot nimic pentru mine, fiinta umana ce iubeste natura iarna! ( mint)
A, si o liniste mortala.

Cam asta a fost tot.
Slava norilor si noroiului de afara ca a fost un vis.
Citisem pe undeva ca zapada, in vis, semnifica singuratate .
Nu era de ajuns ca am ramas in mijlocul erei glaciare , pe o pluta de testoase si urma sa vina noaptea?


P.S. Poza este facuta la cota 2000 in Sinaia, in ultima zi din anul 2008.
Jur ca detest zapada, insa nu si atunci cand este indulcita de soare si cer senin...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu