Simt nevoia de o schimbare incat cred ca as lua decizii gresite.
Mi-as fi intins povestea pe cer, dar teama ca ar ploua peste oameni nevinovati e mare.
Am asteptat prea mult. Era cam egoist sa fim noi doi. Adica eu si cu mine.
Este , domnule.
Ne-am nascut singuri si murim singuri.
Deci suntem o mare de egoisti.
Scriam acum doi ani că "trăiesc printre egoişti, iar eu sunt regele lor". Mă rog, nu scriam eu, ci Matei, personajul în spatele căruia mă ascundeam când spuneam, exact cum scrii şi tu acum, că murim singuri şi trişti. Am ajuns astăzi însă la o cu totul şi cu totul altă viziune. Putem să ne schimbăm, putem să fim mai buni şi pentru că ne construim singuri viaţa, putem alege să nu murim singuri.
RăspundețiȘtergereofff.. eu de fiecare data cand sunt in pragul unor schimbari importante stau sia ma intreb cat trebuie sa fiu de egoista si cat sa actionez pentru ceilalti. bariera dintre egoism si dedicare e foarte greu sa stabilit.
RăspundețiȘtergereCu schimbatul sunt de acord, consider ca ne schimbam pana la finalul vietii, evident, nu radical,( inafara de exceptii) dar fara sa ne dam seama, ne schimbam ca robinetele de la bucatarie. Ori prea des , ori prea rar. Zic si eu, pentru ca banuiesc ca voi trece si peste schimbarea asta si va veni alta.
RăspundețiȘtergereEste inevitabil.
Din pacate, am ajuns in pragul unei schimbari radicale,( exceptia!:)) ) si nu una de robinet.
E putin mai greu :D
Va multumesc pentru comentarii, sper sa ne "urmarim" in continuare.